Se încheie o lună în care am învăţat să privesc altfel spre cer. Să ascult altfel muzica, să spun altfel „la revedere”. Cum altfel? Fără regretul că mâine s-ar putea să nu mai pot să văd, să aud, ori să-i întâlnesc pe cei iubiţi.
Nepăsare? Nicidecum! Doar că am înţeles şi acceptat ca lucurile astea mărunte care ne ţin agitaţi zi de zi reprezintă chiar viaţa. Şi e bine.
Bazarul de idei 