Toaleta ecologica si Finantele

Traznită asociere veţi zice, normal doar este din grupa “Stupidities”. Iar ce-i care-au mai aruncat o privire pe aici ştiu că în secţiunea aceasta e vorba de lucruri care, culmea… se întâmplă.

Încercând să schimb uşa de la intrare în decembrie anul trecut, dau, spre marea mea bucurie (după o experienţă neplăcută cu un aşa-zis meşter care mi-a lăsat nişte ziduri mai strâmbe decât erau la început) de o firmă în care mi-a plăcut enorm stilul: simplu, direct, la obiect şi care culmea, răspunde obiectiv şi cu explicaţii clare prin email. Poate doar pentru că este condusă de un tânăr cu studii superioare care nu s-a sfiit să pună mâna pe trafalet şi să termine treaba angajatului. Cum am vrut să schimb o usă dublă acum câteva zile, am făcut din nou apel la firma aceasta pentru că stilul românesc este: firma “x” îţi face uşa (şi mare noroc dacă ţi-o şi aduce acasă), meşterul “y” o montează şi apoi vine meşterul “z” pentru reparaţii. Cum de meşteri eram sătulă, m-am bucurat tare mult să aflu că cei despre care vorbesc fac şi montaj de uşi, nu doar reparaţii. Aşa că, bucuroasă că substitui perechea (”y”, “z”) cu ceea ce ştiam că se caracterizează prin profesionalism, îl chem pe om să vadă despre ce este vorba. La un pahar de vorbă, aseară, omul povesteşte cum cei de la finanţe l-au vizitat zilele trecute pe el, care este o firmă cu 6 angajaţi şi care face lucrări mici, de reparaţii, să-l amendeze pentru că…nu are toaletă ecologică. Adică vă daţi seama, cum să vină omul să dea jos o uşă şi să o fixeze pe cea nouă fără să care după el toaleta ecologică de la sediul firmei până la mine acasă?… dacă zic domnii de la finanţe că trebuie…trebuie. Nu mă pot abţine deci să nu întreb: un astfel de maestu în stupidităţi, oare ce explică propriului copil când acesta îl întrebă: “tata, ce este aceea o stupiditate”?

Un leu saizeci şi Poşta Română

Zilele trecute, vorbind cu mama, îmi povesteşte cum încercarea de a trimite o scrisoare în Austria a dat greş. Scrisoarea în cauză, o biată coală A4 împăturită, a trimis-o prin poşta noastră românească de la un ghişeu din unul din oraşele Drăgăşani sau Rm. Vâlcea (nu mai ştiu), înmânând plicul unei domniţe şi accentuând, că este vorba de o scrisoare pentru Austria şi că nu ştie care este valoarea timbrelor. Doamna de la ghişeu s-a uitat pe un tabel şi i-a spus: “un leu şaizeci”. Cum mama trimite scrisori destul de des, ştia că timbrul pentru Romania este un leu şi a întrebat-o: “Cum doamnă, 1 leu 60, că pentru Romania este 1 leu, nu se poate să fie doar 1 leu 60″. Doamna de la ghişeu s-a mai uitat o dată în tabel şi i-a arătat şi mamei că acesta este tariful. După câteva zile primeşte acasă scrisoarea în cauză cu menţiunea că este netimbrată corespunzător!!??!! A mers la poşta din comună şi poştaşul i-a spus, consultând un tabel cu tarife …”un leu şaizeci”!!

Iar eu am căutat pe site-ul Poştei Române şi am găsit acelaşi “un leu şaizeci”. Apoi am făcut poze la scrisoarea în cauză şi am trimis imaginile … prin email.

It’s coffee time

Ieri mi-am cumparat un tricou pe care scrie asa: “It’s coffe time!”. Nu-mi mai ajunge o cafea, observ că-mi trebuie două pe zi…dar e ok, se apropie vacanţa şi asta e bine, gândul acesta mă ajută să mă pot deplasa cu aceleaşi viteze de la un capăt la celălalt al zilei.

Asa…am ratat zilele trecute să vă povestesc despre sistemul “electronic” (veţi vedea de ce am pus şi ghilimele) de înscriere în baza de date a primariei, cu posibilitatea de a consulta apoi daca ai sau nu datorii către comunitatea locala, adică primăria.

Şi completez eu formularul cu pricina şi ce credeţi că se întâmplă la apăsarea butonului “Inregistreaza” ?  Păi…cum să vă spun, apare frumos formulată cererea mea care începe cu Subsemnatul….(si aici apar datele mele)….vă rog… şi asa mai departe şi mă roagă omul din spatele computerului să iau eu chestia aia de acolo de pe monitor şi s-o listez şi s-o duc la camera 15 la Primarie.

N-am rezistat tentatiei şi-am povestit păţania câtorva prieteni şi unul s-a distrat completând ce vedeţi mai jos…

Eu m-am distrat cu umorul omului, iar el s-a distrat şi mai mult după ce şi-a pus mouse-ul pe minunatul buton. Apoi ne-am pus serios problema dacă e de râs sau de plâns.

De nu aveţi puterea să credeţi că în Sibiu…da..povestea aceea cu capitală europeană…asta înseamna înscriere in sistem electronic, vă invit să vă convingeţi singuri la adresa.

http://www.taxe.sibiu.ro/taxe/cerere.php

Oare câte tricouri cu It’s coffee time să le iau celor de la primărie ?

Comisioane

Asa…ziceam cuiva zilele trecute că mă tot bate gândul să scriu ceva despre comisioane bancare percepute la acordarea unui credit. Nu ca un articol de specialitate că doară nu sunt economist, ci aşa, ca un soi de analiză a titulaturilor lor.
Ca orice om care caută un credit, m-am lovit evident de acel pas când bancherul îşi laudă dobanda produsului bancar (aşa se numeşte, “produs”, ce dacă n-are treabă cu producţia) ascunzând cât se poate de subtil lista de comisioane.
Aşadar… într-o ordine total aleatoare, iată câteva denumri:

Comision de analiză a dosarului (dacă nu l-aţi văzut, căutaţi la BRD de exemplu)
Comision de acordare a creditului
Comisionul de rezervă minimă obligatorie
Comision de aranjament (astea două sună foarte pompos şi ca din cărtile cu poveşti. Ideea e că totuşi există. Săpaţi la Volksbank de nu mă credeţi)
Comision de rambursare anticipată (asta ştim cu toţii ce este)
Comision de urmărire credit (ce se laudă unii că nu-l au)
Comision de gestiune lunar (dacă nu l-aţi văzut, cautaţi la BRD)
Comision de administrare (nu ma întrebaţi ce este, Banca Românească are aşa ceva, un 1% din valoarea creditului vă place?)
Comision de angajament (tot la Banca Romanească, un 1,5% din sumă)
Comision de notificare (ăsta chiar are denumire haioasă, nu aţi auzit de el ? Banca Românească… Cât ? 1 euro…Pentru ce ? Întrebaţi-i pe ei… poate ca să-şi pună şi ei într-o zi aer condiţionat la sucursala din Sibiu) .

O să mă opresc aici…nu că s-ar fi terminat, dar e totuşi prea lungă lista … şi apoi de ce să ne indispunem stringând că ne vrem creditele fără comisioane… vremea poveştilor a trecut acum o bună bucată de vreme… n-aţi învăţat încă? Totul se plăteşte…