Budapesta

Trecusem prin capitala ungara de cateva ori, dar nu am avut ocazia sa o si vizitez. Daca pana in acest moment mai putea rataci un gand cum ca nu suntem chiar atat de departe de ei, acum concluzia e clara: secole distanta.

Cladirea Parlamentului/Hungarian Parliament Building/ Országház: este atat de mare cladirea incat partea dinspre Dunare iti este imposibil sa o cuprinzi intreaga intr-o fotografie. Este cea mai mare cladire a lor. Am ales sa pun o poza cu fatada dinspre Dunare care era complet renovata; pe una din laterale inca erau montate schele (din lemn!), iar partea considerata drept fata cladirii inca pastreaza vechiul aspect, cu tenta de negru.

In aceeasi parte a Budapestei, deci in zona Pesta, gasiti Basilica Sfantul Stefan/St. Stephen’s Basilica/Szent István-bazilika.

Basilica Sf. Stefan gazduieste cea mai sacra comoara a Ungariei si anume mana dreapta mumificata a Sfantului Stefan (Szent Jobb – Sfanta mana dreapta).

Am avut norocul sa intram in ea in momentul in care era slujba. Am retinut ca poate gazdui 8500 de oameni si chiar nu m-am mirat. Are practic imense parti laterale, de cel putin 10m latime cred, parti despartite de partea centrala (organizata cu scaune pentru participantii la slujba) prin coloane impunatoare din marmura . In imagine partea centrala a ei.

L-am rugat apoi pe Marcel sa ne duca pe celalalt mal al Dunarii si am strabatut astfel Podul cu Lanturi/Chain Bridge/Széchenyi Lánchíd pe care l-am pozat mai apoi de pe celalalt mal.

Podul cu Lanturi  este primul pod din Budapesta si a fost inaugurat in 1849.

Am parcat masina langa zidul cetatii si am urcat treptele, primul lucru pe care l-am vazut fiind Biserica Mattias/Matthias Church/Mátyás-templom. Construita in 1015, a fost locul incoronarii regilor, iar azi gazduieste numeroase concerte de orga.

Langa ea sunt expuse clopotele care au fost folosite de-a lungul timpului in turnul clopotelor. Cel mai mare am retinut ca are 4,5 tone.

In imediata apropiere se afla Bastionul Pescarilor/Fisherman’s Bastion/Halászbástya, o constructie impunatoare pe care ar trebui sa o fotografiezi de foarte departe spre a o cuprinde in intregime.

Si nu in ultimul rand, ceea ce trebuie sa vedeti este Castelul Buda/Buda Castle/Budai Vár

In trecut era numit si Palatul Regal/Royal Palace/Királyi-palota sau Castelul Regal/Royal Castle/Királyi Vár

Cu siguranta veti poposi sa admirati Fantana Matyas/Matthias Fountain/ Mátyás-kút

Insa este foarte posibil sa nu observati casa presedintelui, este cea de mai jos:

Ca sa ma credeti ca nu spun prostii, iata un zoom de pe placa aflata in partea dreapta a portii:

Un pic diferit de Cotroceni, nu ?

Poate si de aceea diferenta aceasta de secole: ei au ales sa-i reprezinte istoria, noi am ales sa ne reprezinte o gasca de indivizi care au terminat studiile liceale pe la varste onorabile de 24 de ani, iar universitatile private, la distanta si ele, cand aproape ca erau bunici.

Si atunci cum sa mai crezi ca ai vreo sansa, ca neam, sa-i mai prinzi din urma pe maghiari?

Fame Residence Kemer

A trecut mai bine de o săptămână de la revenirea din vacanţă… si din nou convingerea că românii noştrii nu ştiu să facă turism.

Pe când şi-n ţărişoara noastră un hotel cu tot răsfăţul din lume ori măcar o faleză amenajată ca aceasta ?

Intrarea în hotel

Vedere a hotelului dinspre Marea Mediterană

Porţiunea dintre piscina hotelului şi mare

Una bucată vacanţă

Pe scurt, vacanţa la ski s-ar traduce cam aşa:

-Una bucată Krimml văzută de la o fereastră a cabanei

-una bucată stâlp pe care m-am cocoţat (lângă pârtie)

-una bucată Alpi văzută de la 3250m.

Flowers

Two flowers from two different countries.

And please visit http://www.photoshopromania.ro for details of effect.

Pentru cei ce-au cerut

Cu dedicaţie specială pentru prietenii care au vrut imagini, iată câteva cu mici detalii

(Canakkale, punctul de trecere a mării cu feriboatul)

.

(Traversând Marea Marmara prin strâmtoarea Dardanele )

(Aquapark Adaland – în apropiere de Kusadasi)

(Templul zeitei Artemis – Efes, la 20 km de Kusadasi)

(Marele teatru  din Efes -cu o capacitate de 25 000 de locuri)

 

(Clădiri în Kusadasi la ţărmul mării Egee)

(Lustragii pe străzile din Kusadasi)

(Cam aşa arată toate străzile – o mare grijă pentru verdeaţă)

 

(Leandru şi palmier – o combinaţie foarte des întâlnită pe străzile oraşului)

 

(Un colţ din piscina Hotelului Pak)

 

(Şi nu în ultimul rând,  special pentru Alex, un meniu pe bază de pui, tot ce vedeţi pe masă (inclusiv băutura) fiind 18 YTL, adică aproximativ 35 RON)

Vacanţa pe stil cald

Recunosc, înainte de plecare, aveam o părere cam la 180 de grade faţă de ceea ce cred acum referitor la Turcia. Am stat şi am analizat care imagine s-ar potrivi mai bine şi, chiar dacă Kusadasi e un oraş al apelor, deci plaje, vapoare, hotele ar fi ceea ce caracterizează acest colţ de lume, am decis că poza aceasta spune mult mai multe. De ce? Nu doar pentru că surprinde o moschee ci multe altele.

Prima trezire în prima dimineaţă petrecută acolo a fost undeva în jurul orei 4:30 şi n-a fost de la zgomotul străzii sau de la un cântec de cocoş care a venit mult mai târziu ci de la cântecul de rugă venit din vreo moscheie de prin apropierea acelui hotel de tranzit. Iar credinţa aceasta le aduce cred eu şi cinstea, moralitatea şi asta este de admirat. De câte ori aţi mers la marea noastră cea dragă sau la o piscină lăsându-vă pe plajă rucsacul cu toate cele necesare, inclusiv un aparat foto, fără teama că la întoarcere şezlongul nu mai are nimic pe el ?

Apoi, turcii cred ca sunt înainte de toate naţionalişti. Poate nu este termenul potrivit, poate patriotism ar fi mai corect spus, deşi cuvântul acesta s-a deteriorat atât de mult la noi. Maşina din imagine are un steag al ţării şi acesta nu este deloc un lucru rar. Apoi, dacă vă uitaţi cu atenţie la celalalt colţ de maşină veţi descoperi că este o dubiţă destul de ponosită, lucru care nu este jenant pentru turc şi asta pentru că familia lui trebuie să traiască, deci orice job e binevenit, inclusiv acela de a căra diverse lucruri de ici colo.

Pe blocurile din zare se zăresc acele sisteme de încălzire solare tipice oricărei clădiri. Dacă natura le-a dat temperaturi cu greu de suportat de noi, europenii din zone ferite de arşiţă, ei au ştiut să-şi rezolve încălzirea într-un mod care cred că este de admirat. Apoi, deşi atâta arşiţă zilnică usucă aproape totul, e impresionant câtă grijă au faţă de plante şi asta nu doar în parcuri şi zone amenajate ci şi pe orice stradă, fie că este arteră principală sau doar o străduţă. Despre pământ e cam impropriu să vorbeşti pentru că este doar stâncă. Şi totuşi, în stânca aceea, în colinele pline de praf bătut de vânt cald şi uscat, întâlneşti oameni cu suflet adevărat. Pe un vas de croazieră, o tânără plecată de 8 ani în Anglia îmi spunea cât de mult seamănă ploile şi ceaţa londoneză cu sufletul lor rece, distant şi cât de mult tânjeşte după căldura sufletească şi cea a soarelui, singurele care-i dau bucuria de a trăi.

Astfel, deşi pare un pamânt uitat de Alah, oamenii aceştia au toată admiraţia mea pentru modul sublim în care îşi înţeleg trecerea.

Vacanţa

Austria – pedantă, dichisită, cochetă chiar, poate nu pe de-a-ntregul, dar oricum partea pe care am văzut-o eu aşa mi-a apărut într-o iarnă care s-a vrut a fi mai mult primavară.

Salutări tuturor care au fost acolo şi care ştiu ce înseamnă o poveste la ceas de seară, la cabană, în mijlocul unor suflete calde.

Cateva imagini aici