Un leu saizeci şi Poşta Română

Zilele trecute, vorbind cu mama, îmi povesteşte cum încercarea de a trimite o scrisoare în Austria a dat greş. Scrisoarea în cauză, o biată coală A4 împăturită, a trimis-o prin poşta noastră românească de la un ghişeu din unul din oraşele Drăgăşani sau Rm. Vâlcea (nu mai ştiu), înmânând plicul unei domniţe şi accentuând, că este vorba de o scrisoare pentru Austria şi că nu ştie care este valoarea timbrelor. Doamna de la ghişeu s-a uitat pe un tabel şi i-a spus: “un leu şaizeci”. Cum mama trimite scrisori destul de des, ştia că timbrul pentru Romania este un leu şi a întrebat-o: “Cum doamnă, 1 leu 60, că pentru Romania este 1 leu, nu se poate să fie doar 1 leu 60″. Doamna de la ghişeu s-a mai uitat o dată în tabel şi i-a arătat şi mamei că acesta este tariful. După câteva zile primeşte acasă scrisoarea în cauză cu menţiunea că este netimbrată corespunzător!!??!! A mers la poşta din comună şi poştaşul i-a spus, consultând un tabel cu tarife …”un leu şaizeci”!!

Iar eu am căutat pe site-ul Poştei Române şi am găsit acelaşi “un leu şaizeci”. Apoi am făcut poze la scrisoarea în cauză şi am trimis imaginile … prin email.

Ce ascultă românii

Zilele trecute am avut curiozitatea să văd ce se ascunde sub minunatul buton intitulat Top Site-uri al unui director de căutare.

Cu îngăduiţa voastră, voi sări peste al doilea link, presupunând că a ajuns din “întâmplare” în top. Aşadar, făcând abstracţie de dumnealui, umila mea părere ar fi că decadenţa auditoriului român în materie de preferinţe muzicale există, se menţine şi probabil se şi amplifică.

Pustiu

Există atâtea variante în care-ţi poţi simţi sufletul pustiit. De dimineaţă m-am trezit cu un gând trist, dar liniştit, la cei pe care-i iubesc şi preţuiesc nespus şi la câţi dintre ei mai sunt ori nu mai sunt în preajmă. Făcusem oarecum o listă în gând în timp ce beam cafeaua, aşa, ca o înşiruire întru veşnicie, un soi de bază de date cu nume, imagine, set de amintiri ca să spun sec. Apoi, spre amiază un telefon mi-a bulversat lista şi-am priceput că oricât de senine ne-ar fi gândurile, tot va exista cineva care să le tulbure. Şi lista mea n-a mai ajuns pe blog, a rămas doar dezamăgire şi atât.

Aşa că acum, în loc să număr câte articole are baza mea de date, număr de câte ori mi-am simţit inima şi sufletul în pustiu.

Una bucată vacanţă

Pe scurt, vacanţa la ski s-ar traduce cam aşa:

-Una bucată Krimml văzută de la o fereastră a cabanei

-una bucată stâlp pe care m-am cocoţat (lângă pârtie)

-una bucată Alpi văzută de la 3250m.