Flowers

Two flowers from two different countries.

And please visit http://www.photoshopromania.ro for details of effect.

Pentru cei ce-au cerut

Cu dedicaţie specială pentru prietenii care au vrut imagini, iată câteva cu mici detalii

(Canakkale, punctul de trecere a mării cu feriboatul)

.

(Traversând Marea Marmara prin strâmtoarea Dardanele )

(Aquapark Adaland - în apropiere de Kusadasi)

(Templul zeitei Artemis - Efes, la 20 km de Kusadasi)

(Marele teatru  din Efes -cu o capacitate de 25 000 de locuri)

 

(Clădiri în Kusadasi la ţărmul mării Egee)

(Lustragii pe străzile din Kusadasi)

(Cam aşa arată toate străzile - o mare grijă pentru verdeaţă)

 

(Leandru şi palmier - o combinaţie foarte des întâlnită pe străzile oraşului)

 

(Un colţ din piscina Hotelului Pak)

 

(Şi nu în ultimul rând,  special pentru Alex, un meniu pe bază de pui, tot ce vedeţi pe masă (inclusiv băutura) fiind 18 YTL, adică aproximativ 35 RON)

Vacanţa pe stil cald

Recunosc, înainte de plecare, aveam o părere cam la 180 de grade faţă de ceea ce cred acum referitor la Turcia. Am stat şi am analizat care imagine s-ar potrivi mai bine şi, chiar dacă Kusadasi e un oraş al apelor, deci plaje, vapoare, hotele ar fi ceea ce caracterizează acest colţ de lume, am decis că poza aceasta spune mult mai multe. De ce? Nu doar pentru că surprinde o moschee ci multe altele.

Prima trezire în prima dimineaţă petrecută acolo a fost undeva în jurul orei 4:30 şi n-a fost de la zgomotul străzii sau de la un cântec de cocoş care a venit mult mai târziu ci de la cântecul de rugă venit din vreo moscheie de prin apropierea acelui hotel de tranzit. Iar credinţa aceasta le aduce cred eu şi cinstea, moralitatea şi asta este de admirat. De câte ori aţi mers la marea noastră cea dragă sau la o piscină lăsându-vă pe plajă rucsacul cu toate cele necesare, inclusiv un aparat foto, fără teama că la întoarcere şezlongul nu mai are nimic pe el ?

Apoi, turcii cred ca sunt înainte de toate naţionalişti. Poate nu este termenul potrivit, poate patriotism ar fi mai corect spus, deşi cuvântul acesta s-a deteriorat atât de mult la noi. Maşina din imagine are un steag al ţării şi acesta nu este deloc un lucru rar. Apoi, dacă vă uitaţi cu atenţie la celalalt colţ de maşină veţi descoperi că este o dubiţă destul de ponosită, lucru care nu este jenant pentru turc şi asta pentru că familia lui trebuie să traiască, deci orice job e binevenit, inclusiv acela de a căra diverse lucruri de ici colo.

Pe blocurile din zare se zăresc acele sisteme de încălzire solare tipice oricărei clădiri. Dacă natura le-a dat temperaturi cu greu de suportat de noi, europenii din zone ferite de arşiţă, ei au ştiut să-şi rezolve încălzirea într-un mod care cred că este de admirat. Apoi, deşi atâta arşiţă zilnică usucă aproape totul, e impresionant câtă grijă au faţă de plante şi asta nu doar în parcuri şi zone amenajate ci şi pe orice stradă, fie că este arteră principală sau doar o străduţă. Despre pământ e cam impropriu să vorbeşti pentru că este doar stâncă. Şi totuşi, în stânca aceea, în colinele pline de praf bătut de vânt cald şi uscat, întâlneşti oameni cu suflet adevărat. Pe un vas de croazieră, o tânără plecată de 8 ani în Anglia îmi spunea cât de mult seamănă ploile şi ceaţa londoneză cu sufletul lor rece, distant şi cât de mult tânjeşte după căldura sufletească şi cea a soarelui, singurele care-i dau bucuria de a trăi.

Astfel, deşi pare un pamânt uitat de Alah, oamenii aceştia au toată admiraţia mea pentru modul sublim în care îşi înţeleg trecerea.

It’s coffee time

Ieri mi-am cumparat un tricou pe care scrie asa: “It’s coffe time!”. Nu-mi mai ajunge o cafea, observ că-mi trebuie două pe zi…dar e ok, se apropie vacanţa şi asta e bine, gândul acesta mă ajută să mă pot deplasa cu aceleaşi viteze de la un capăt la celălalt al zilei.

Asa…am ratat zilele trecute să vă povestesc despre sistemul “electronic” (veţi vedea de ce am pus şi ghilimele) de înscriere în baza de date a primariei, cu posibilitatea de a consulta apoi daca ai sau nu datorii către comunitatea locala, adică primăria.

Şi completez eu formularul cu pricina şi ce credeţi că se întâmplă la apăsarea butonului “Inregistreaza” ?  Păi…cum să vă spun, apare frumos formulată cererea mea care începe cu Subsemnatul….(si aici apar datele mele)….vă rog… şi asa mai departe şi mă roagă omul din spatele computerului să iau eu chestia aia de acolo de pe monitor şi s-o listez şi s-o duc la camera 15 la Primarie.

N-am rezistat tentatiei şi-am povestit păţania câtorva prieteni şi unul s-a distrat completând ce vedeţi mai jos…

Eu m-am distrat cu umorul omului, iar el s-a distrat şi mai mult după ce şi-a pus mouse-ul pe minunatul buton. Apoi ne-am pus serios problema dacă e de râs sau de plâns.

De nu aveţi puterea să credeţi că în Sibiu…da..povestea aceea cu capitală europeană…asta înseamna înscriere in sistem electronic, vă invit să vă convingeţi singuri la adresa.

http://www.taxe.sibiu.ro/taxe/cerere.php

Oare câte tricouri cu It’s coffee time să le iau celor de la primărie ?

Comisioane

Asa…ziceam cuiva zilele trecute că mă tot bate gândul să scriu ceva despre comisioane bancare percepute la acordarea unui credit. Nu ca un articol de specialitate că doară nu sunt economist, ci aşa, ca un soi de analiză a titulaturilor lor.
Ca orice om care caută un credit, m-am lovit evident de acel pas când bancherul îşi laudă dobanda produsului bancar (aşa se numeşte, “produs”, ce dacă n-are treabă cu producţia) ascunzând cât se poate de subtil lista de comisioane.
Aşadar… într-o ordine total aleatoare, iată câteva denumri:

Comision de analiză a dosarului (dacă nu l-aţi văzut, căutaţi la BRD de exemplu)
Comision de acordare a creditului
Comisionul de rezervă minimă obligatorie
Comision de aranjament (astea două sună foarte pompos şi ca din cărtile cu poveşti. Ideea e că totuşi există. Săpaţi la Volksbank de nu mă credeţi)
Comision de rambursare anticipată (asta ştim cu toţii ce este)
Comision de urmărire credit (ce se laudă unii că nu-l au)
Comision de gestiune lunar (dacă nu l-aţi văzut, cautaţi la BRD)
Comision de administrare (nu ma întrebaţi ce este, Banca Românească are aşa ceva, un 1% din valoarea creditului vă place?)
Comision de angajament (tot la Banca Romanească, un 1,5% din sumă)
Comision de notificare (ăsta chiar are denumire haioasă, nu aţi auzit de el ? Banca Românească… Cât ? 1 euro…Pentru ce ? Întrebaţi-i pe ei… poate ca să-şi pună şi ei într-o zi aer condiţionat la sucursala din Sibiu) .

O să mă opresc aici…nu că s-ar fi terminat, dar e totuşi prea lungă lista … şi apoi de ce să ne indispunem stringând că ne vrem creditele fără comisioane… vremea poveştilor a trecut acum o bună bucată de vreme… n-aţi învăţat încă? Totul se plăteşte…

Raport de activitate

Imi amintesc cum, acum doi ani, o persoana drăguţă îmi cerea să fac raport de activitate lunar. Cum şi atunci trişam, iată că şi acum s-a întâmplat să treacă mai bine de o lună şi jumătate de când n-am mai trecut pe aici.

Deci, ce-am mai făcut? Păi, să nu uit de 07.07.07, ziua în care am fost cu Andreea la Muzeul Astra (foto). In 06.06.06 ştiu că mi-am luat bicicletă care draga de ea cam stă şi se prăfuieşte. Zilele astea agitate ne obligă să ne motorizăm la viteze mai mari decât permite bicicleta. Deci…rămâne de văzut ce va fi în 08.08.08…de va fi să mai fie…

Apoi, am reuşit să-l mai ascult pe Alifantis şi implicit pe Nichita.

Mă tentează un nou aparat foto, mă tentează un nou monitor, mă tentează o refinanţare a unui credit…ciudat de ce deciziile sunt grele şi atunci când nu dai raport nimănui. Şi, mai ales, mă tentează să aflu cine a scris asta:

In this so called life,

you don’t get the people you want,

you get people you need…

to teach you.

to hurt you.

to love you.

to make you laugh.

to make you exacly the person you should be.