Ziua îndrăgostiţilor va rămâne de acum ziua în care am pierdut cel mai bun prieten. O să-mi lipseşti nespus tot timpul ce-a mai rămas şi ştiu că nimeni nu te poate înlocui. Nu-ţi spun adio, căci doare prea tare… dar îţi promit că voi fi mereu alături de Mariana, Ioana, Ştefan. Ne vedem acolo, în ceruri.
De ceva vreme revine, atunci când reuşeşte să-şi facă loc prin agitaţia zilelor ce curg, un gând şi anume: “Trebuie să atingi o anumită înţelepciune ca să poţi să permiţi amintirilor pe care le preţuieşti nespus să revină, să te bântuie chiar, fără a te mai răni”. Acum câteva luni nu-mi reuşea nicicum asta. Aş fi vrut doar ca lucrul acesta să-l fi învăţat mai demult.
