Pass over in silence

Pentru că tot revine acest gând de zile bune, o să încerc să disec acea stare de spirit pe care o ai când spui cuiva că-l vei suna sau că vei lamuri curând acel ceva (de multe ori extrem de important) şi apoi trec ore, zile, luni, ani şi tăcerile vă învăluie pe amândoi, construind un munte de gheaţă între tine şi celălalt.

Fiecare sau doar unul din cei doi poartă în el părerea de rău că a permis ca timpul să treacă fără să dea un semn, un simplu zâmbet pe mess, un mail, un telefon…

Şi atunci fie îţi spui “aşa a fost să fie” şi-ţi faci din acest dicton un fel de a ignora esenţa vieţii, fie mai pui la desagă un om care te-a dezamăgit, fie negi vehement cum că te-ar fi durut… fie îndraznesti după o bună bucată de vreme să rupi tacerea cu un telefon.
Îţi doresc doar atât: să nu auzi la celalalt capăt de fir: “A murit anul trecut…”