Oraşul sub zapadă
Scris de gratiela pe ianuarie 3, 2007
Noaptea trecută am tot auzit şoaptele unei ploi infinite… aşa, cam ca o viaţă îngropată în plictiseală. Astfel că de dimineaţă mă aşeptam să găsesc o natură mustind până la refuz în bălţi, lacuri, râuri construite pe aleile recentei capitale culturale europene… Mare mi-a fost mirarea să descopăr ascunse sub pălărioare de zăpadă ceea ce-mi aminteam că privirile mele lăsaseră de cu seară prin prejur. Şi nimic nu mi-a mai părut interesant: nici clădiri, nici bulevarde, nici chiar oraşul, doar albul acela năucitor şi minunea numită zăpadă.
ianuarie 4, 2007 at 2:37 pm
Pe-aici tot asteptam ninsoarea. Se pare ca nu va fi o iarna alba.
ianuarie 4, 2007 at 3:02 pm
Frumos peisajul. Privesc pe fereastra in stanga … in dreapta … si imi dau seama ca este undeva departe … tot mai departe … Dar fotografia este profi!
ianuarie 4, 2007 at 3:55 pm
Hai lasa-ma! Imaginea e din Sibiu? Capitala ceea culturala … europeana? Hi! Super! Adica … Suppppeeeeerrrr! Frumos oras … sper sa-l vizitez candva!
ianuarie 4, 2007 at 3:59 pm
Sibiul este … fain! Ma uit la casutele astea si ma intreb cand o sa-mi permita bizznisul sa dau o wraita pe acolo! Sunt timit dar ma tratez! Acuma nu poci decat sa ma intreb … cum am ajuns eu pe blogul asta … Aaaaa … frumos Sibiul!
ianuarie 4, 2007 at 4:09 pm
Timpul este … o dimensiune. Am cunoscut oameni care au pasit pragul … si au imbatranit subit, pastrandu-si sufletul copilaresc si vesel … entuziasmul primei varste! Am cunoscut pe cineva care … a vazut o furnica uriasa (parerea mea … ca era altceva, in orice caz … avea multe picioare …
… si nu a uitat-o … dar a uitat de o aniversare dupa numai cateva luni … Ce ciudata e lumea … adica oamenii … Si - intr-adevar, privind - miracolul acestei cerneri de vis alb in anotimp alb (desi, pana la urma se transforma in ciorofleasca … si visul intra in suspensie) nu poti sa nu oftezi adanc si sa te intrebi … Dar daca … ?????????? E tot ce am avut sa spun! Nu stiu cine esti, Gratiela … dar iti multumesc … pentru imagine si pentru … fraze. Mi-au inseninat … sufletul!
ianuarie 4, 2007 at 4:50 pm
Gandurile sunt lumini care nu dispar. Ele doar se petrec in spatiu si timp cu … viteza luminii (sau de 10 la puterea n … a vitezei luminii) … Sentimentele sunt orase care nu dispar … ele sunt doar … incetul cu incetul, invadate de praf, stropi de ploaie … si multe (alte) lumini … si transced intr-un fel de “numaiesteaicicumine”. Privind … asa, dintr-o perspectiva arheo-istorica … trufandeaua de nea ce-a cuprins subit orasul, realizez ca … intre vointa uitarii, dorinta eliberarii, Einstein si zapada … eczista un fel de conexiune … in afara spatiului si timpului. Care o fi atunci … potrivit legii relativitatii … diferenta dintre realitate si vis? Stiu! Realitatea inseamna libertatea de a alege … prioritatatile … In vis, lucrurile nu stau chiar asa! In vis vedem numai lucrurile pe care … extrem … le dorim … sau nu le dorim! Ce e cu comentariul asta??????? As … inca o incercare la deruta … de a face cunostinta cu o tipa frumusica, sensibila, inteligenta, de o generozitate (probabil!) cum nu am mai cunoscut in viata mea … si cu un nume atat de frumos! Pariu (pe trei boabe de strugure) ca n-o sa ma bage in seama!
Asta pentru ca o femeie … cu calitatile precizate … intotdeauna are, déjà, pe cineva! Asta e!
ianuarie 4, 2007 at 9:40 pm
Fotografia este facuta de la geamul locuintei unei prietene deosebite. Si eu cred ca este speciala fie si doar pentru ca ne-am dorit atat de mult sa ninga.