Oraşul sub zapadă

Noaptea trecută am tot auzit şoaptele unei ploi infinite… aşa, cam ca o viaţă îngropată în plictiseală. Astfel că de dimineaţă mă aşeptam să găsesc o natură mustind până la refuz în bălţi, lacuri, râuri construite pe aleile recentei capitale culturale europene… Mare mi-a fost mirarea să descopăr ascunse sub pălărioare de zăpadă ceea ce-mi aminteam că privirile mele lăsaseră de cu seară prin prejur. Şi nimic nu mi-a mai părut interesant: nici clădiri, nici bulevarde, nici chiar oraşul, doar albul acela năucitor şi minunea numită zăpadă.